Pictorul

Acum un an, pe când stăteam într-o rână, lâncezind şi gândindu-mă la ce petreceri simandicoase să mai merg, mi-a trecut prin minte să fac o schimbare. M-am întors greoi spre silueta conturată pe cearceaf. Fata aia mă privea tâmp şi gingaş în acelaşi timp, iar eu mi-am reprimat cu greu senzaţia de greaţă. Mi-am aprins ultima ţigară din viaţa aia şi i-am spus să plece. … Continuă să citești Pictorul

Vreme între noi

Autobuzul întârzie. Mereu întârzie la ora asta. Când oamenii sunt acasă, iar soarele stă să apună. Azi e deja printre norii negri ce ameninţă liniştea oraşului micuţ, de munte. Se îngrămădesc şi îi privesc pe cei care încă se încumetă să cutreiere străzile. Nu sunt prea mulţi, ce-i drept, dar nici puţini, atât câţi au mai rămas… Primele picături poposesc pe asfaltul încins şi negru. … Continuă să citești Vreme între noi

Grozăveşti, cu peronul pe partea dreaptă

Aseară, am visat că o garnitură de metrou se împotmoleşte undeva în tunelul negru. Astăzi, am citit pe net că exact asta s-a întâmplat. Îmi mai privesc o dată reflexia în geamul opac. S-a întâmplat deja, nu are cum să se întâmple de două ori în aceeaşi zi, îmi spun şi mă afund mai mult în scaunul albastru. Opt staţii. O groază. De ce n-oi … Continuă să citești Grozăveşti, cu peronul pe partea dreaptă