Cat o sa ne mai invrajbim?

Probabil starea ultimelor zile si faptul ca in week-end am vazut doua filme exceptionale si “de profil” (The Giver si Divergent) m-au facut mult mai sensibila la tot ce se intampla in jur. Cu tristete o spun, oamenii se indreapta intr-un punct aproape fara iesire. Acolo unde ne vom critica, jigni si invrajbi intr-atat incat nu ne va mai ramane nimic. De ce spun asta?

As vrea sa pot afirma ca desfasurarile politice sunt singura cauza, dar nu, nu e doar asta. M-am saturat sa aud/sa citesc ca unii sunt prosti, manipulati, inconstienti, buni de aruncat la gunoi doar pentru ca au ajuns la o varsta si nu gandesc ca noi. Poate dreptatea e de partea lor, sau poate e de partea noastra, sau poate e undeva la mijloc, acolo unde a fost dintotdeauna, dar in momentul in care aruncam cu astfel de cuvinte nu suntem nici pe departe mai buni ca ei.

Stiti? Cand eram eu mica si nu puteam vota, se faceau niste confruntari televizate intre candidati de iti era mai mare dragul sa te uiti. Acolo se aduceau in discutie toate temerile oamenilor, tot ceea ce unii sau altii doreau sa realizeze in mandat. De ce nu se mai intampla asta acum? Oamenii nu vor fi convinsi prin injurii plasate pe poze/grupuri sau pagini. Oamenii sunt convinsi inlaturandu-le orice teama, convingandu-i ca tu esti cea mai buna varianta. Nici intr-o tabara, nici intr-alta nu s-a dorit asta. Probabil, jocurile de culise au fost mai avantajoase si la indemana.

De-abia astept sa treaca aceste doua saptamani sa nu mai vad atata vrajba si ura intre noi. Asta e mult mai rau decat orice ar alege romanii atunci.

Apoi, cu mare durere in suflet o spun, nu inteleg ce cauta vrajba in biserica. Eu sunt o persoana credincioasa, spirituala, alta data as fi putut spune ca sunt chiar religioasa. Ma duc deseori la biserica, urmez ritualurile in care cred – e drept ca nu fara efort. Ca si la medic sau profesor, si biserica si preotul ti le cauti asa, pe sufletul tau. Credeam ca am reusit sa fac asta cu brio pana acum. Nu am de ce sa ma rusinez pentru asta, stiu ca multi infiereaza (din nou, vrajba), dusul la moaste, inchinarea cand treci pe langa biserica, acatistele etc. Dar totusi am o minte pe care mi-o folosesc atunci cand e cazul. Asta inseamna ca nu las un preot, si el un om ca si mine, sa imi dicteze ce sa simt sau in ce sa cred. Iar daca asta contravine valorilor mele, nu am nicio problema in a-mi cauta un alt loc si un alt preot, pentru ca, Slava Domnului, inca mai sunt destui preoti cu har printre noi.

Sunt ortodoxa si asa voi muri, dar nu ma pot abtine sa nu intreb: de ce mai marii bisericii persista in prostie? De ce se admit predicile in care se propovaduieste ideea ca doar noi vom fi mantuiti? Nu ma ingrozeste Halloweenul pentru simplul fapt ca iau doar partile lui frumoase si am vazut foarte multi parinti care au stiut sa faca asta. Mi se pare o inconstienta sa ii spui copilului tau ca nu exista Mos Craciun si sa ii interzici sa mearga la serbarile de sfarsit de semestru. Nu am nimic impotriva artelor martiale pentru simplul fapt ca ne modeleaza corpul si mintea in aceeasi masura, fara a avea nicio implicare religioasa. Nu il judec nici pe cel care se casatoreste la 20 de ani, dar nici pe cel care isi gaseste fericirea la 60. Cumva, am fost eu vreodata in pielea lui sa stiu ce a avut de trait?

Din fericire, eu nu o sa ma las intimidata de astfel de cuvinte plasate nefericit, in contextul si locul nepotrivite, dar stiu ca foarte multi nu vor gandi ca mine. E pacat. Ma gandeam ca, in 2014, atat in politica, cat si in religie, expertii in comunicare isi fac mai bine treaba.

Oamenii vor fi impartiti, din nou, in doua tabere: cei inconstienti care vor crede orbeste in unele predici aberante si se vor comporta in consecinta cu anumiti oameni si cei care vor fi atat de dezamagiti incat vor pune semnul egal intre credinta si religia si vor omite anumite ritualuri frumoase, in care, poate, credeau odata.

Mi-am propus sa imi tin un mini jurnal in care sa imi notez toate evenimentele astea care m-ar putea schimba si pe mine. Nu vreau sa incep sa uit ca suntem oameni cu totii, ca fiecare are partile lui bune si partile lui rele. Sper doar ca si altii sa faca la fel si sa inteleaga ca prea multa ura ne poate distruge.