Poveste cu gust de ciocolata belgiana

mane Alo, buna ziua, suntem de la agentia CND-Turism – Vacante speciale, dorim sa va informam ca ati castigat un sejur in Bruxelles, marele premiu al concursului nostru! Saptamana viitoare plecati in Belgia!

Ma aflam intr-un microbuz plin ochi cand am primit telefonul asta. Era inceput de decembrie si imi luasem dupa mult timp o zi libera. Printre acordurile radioului dat la maximum si conversatiile soferului cu cel din stanga mea, am deslusit totusi ce mi se intamplase. Aveam sa plec in Belgia. Pentru prima data, aveam sa vizitez o tara straina si sa calatoresc cu avionul. Toate astea cu 2 necunoscuti. Dupa doar cateva zile, ma aflam in aeroportul Baneasa, asteptand ca zborul nostru catre o destinatie speciala, Bruxelles, sa decoleze la ora 16.30. In Bucuresti ningea, asa ca am plecat cu o intarziere de 30 de minute. Nimic, insa, nu imi putea stirbi din fericire. Nici macar emotiile dinaintea primului meu zbor. Aproape de destinatie, pilotul ne-a anuntat ca vom mai survola un timp cerul Belgiei pentru ca in Bruxelles ninge foarte tare si nu avem inca permisiunea de a ateriza. Apoi, la doar 10 minute, replica sa, “Doamnelor, domnilor, vom INCERCA sa aterizam” , a pus pe jar numerosi calatori. Nu, insa, si pe mine.

Si am aterizat. Joi, 16 septembrie 2010, ora 20.30 am pasit pentru prima data intr-un aeroport international. La doar 15 minute, urcam in autobuz, in drum spre centrul orasului. Ningea, iar strazile de la aeroport pana in centru erau aproape goale. Zapada se asezase deja, iar decoratiunile de Craciun ne luminau drumul. Ciudat, nu sesizasem pana atunci ca se apropie Sarbatorile.

La metrou, una dintre catre colegele de calatorie si-a sunat un cunoscut pentru a veni sa ne ajute cu bagajele si cu gasirea hotelului Van Belle. Timp destul pentru a studia statia de metrou si oamenii ce treceau cand si cand, pe langa noi. Chiar in fata aparatului de marcat cateva umbrele stricate, iar pe pereti cateva desene ciudate, dar amuzante. La prima vedere, belgienii mi s-au parut prietenosi. Treceau pe langa noi, priveau la bagaje, dupa care zambeau in loc de “bun venit”. La un moment dat, cand am vrut sa fac o poza langa un panou publicitar cu Keanu Reeves, un homeless autohton s-a oprit tocmai pentru a nu aparea in cadru. Mai rar asemenea atitudine. 🙂

belgia2Putin inainte de miezul noptii am ajuns si la hotelul aflat intr-un cartier nu foarte central. Am urcat fiecare in camera ei. Ningea inca. De la fereastra camerei mele vedeam straduta ingusta, ce serpuia printre casutele cu 2 etaje. Vis-à-vis, vitrina unei boulangerii mi-a atras atentia: lumini colorate puneau in evidenta cele mai apetisante produse de patiserie. Din blocul din fata, am zarit la un moment dat multa forfota. Nu am putut distinge decat un brad impodobit si cateva cadouri impachetate cu ambalaj rosu. Ascunzatoarea lui Mos Craciun, am decretat numaidecat.

belgia4

A doua zi am pornit sa descoperim orasul. Cartierul nostru era plin de imigranti: libanezi, arabi, italieni, o groaza de nationalitati care dadeau culoare acelui colt de lume. Desi pe internet citisem si recenzii negative, nu am zarit nici macar o privire rautacioasa sau amenintatoare. Apoi, am descoperit Grand Place si zona centrului vechi. Daca va place ciocolata, berea neagra, locurile vechi, cladirile impunatoare, dar si cele micute, scoase parca dintr-o poveste, Bruxelles va va placea cu siguranta. Comercianti ce te invitau la o farfurie de scoici, o gauffre traditionala sau un pahar de Chimay albastru, turisti galagiosi ce cautau si ei, ca si noi, Mannekin Pis, o statueta cu traditie in oras, dar care nu ne-a impresionat atat de tare, magazine cu cele mai neobisnuite dulciuri din lume sau cu cele mai rafinate marci de bere – toate se aflau acolo, pe stradutele inguste si cochete.

belgia5

In Grand Place (o zona a centrului lor vechi, unde se afla si primaria) un brad inalt, impodobit, trona chiar in mijloc, alaturi de un stand pe care scria mare: “Make a wish”. Mi s-a parut foarte interesant ca, in loc de globulete, belgienii alesesera sa invite oamenii sa isi scrie dorintele pe niste stelute, dupa care sa le agate ei insisi in bradul de Craciun.

belgia6

Am facut o vizita si Parlamentului European, inclusa in excursia noastra. Acea parte de oras e cu totul altfel decat cea veche, dar are farmecul ei. Eram pentru prima data intr-o tara straina si ce m-a impresionat cel mai mult a fost amabilitatea, firescul cu care ei trateaza pe oricine. De la receptionera hotelului pana la politicienii din cladirile impunatoare, nimeni nu mi s-a parut a fi arogant. Visez la ziua in care si romanii vor intelege ca o astfel de atitudine e cea corecta, si nu ceea ce vedem atat de des in tara noastra.

belgia3Dupa escapada oficiala, am poposit intr-un parc desprins dintr-un videoclip cu Savage Garden. Statuile acelea impunatoare mi-au amintit de cantecul lor, Truly, Madly, Deeply. In fata noastra, un grup de liceeni entuziasmati de prima ninsoare se bateau cu bulgari de zapada, molipsindu-ne si pe noi cu veselia lor.

music

Tarziu, in noapte, ultima oprire a fost la un bar din apropierea centrului vechi. Music Village e un local in care se canta muzica live si, dupa cum am descoperit in tablourile expuse, chiar si Anca Parghel a fost acolo, in urma cu ceva ani. Patronul, un belgian amabil, venea la mesele clientilor, intreband daca se simt bine, daca au nevoie de ceva. La noi a zabovit chiar si mai mult, spunandu-ne ca are multi prieteni romani.
A doua zi, am avut timp doar de shopping la mall si de un concert in Grand Place: recitalul unei soprane era acompaniat de jocuri de lumini proiectate chiar pe cladirea primariei.

chimay

A doua zi aveam plecarea. Ne-am despartit cu greu de coltisorul acela de lume. Ningea groaznic de tare. Un moment, mi-am dorit sa ramanem acolo desi nu mai aveam nici cazare, nici bani, dar era atat de placut, de altfel…

Avionul nostru ar fi trebuit sa decoleze la orele 17.00, insa a avut o intarziere de 10 ore. Si nu va mint. Buletinele de stiri o confirma. Am plecat la ora 3 dimineata si, dupa noi, aeroportul din Bruxelles s-a inchis. Nu a fost o asteptare grea. Imi amintesc cum ne invarteam in supermarketul din aeroport. Din difuzoare se auzeau colinde de Craciun. Atmosfera te prindea cu totul, asa ca am inceput, la un moment dat, sa dansam printre rafturile magazinului. Ceilalti calatori zambeau , mai ca s-ar fi prins si ei in micul nostru joc.

A fost prima tara vazuta, primii oameni altfel pe care i-am intalnit. Apoi, multi prieteni mi-au spus ca sunt prea entuziasmata, ca Bruge-ul, de exemplu, e mult mai frumos. Asa o fi, insa amestecul de oameni frumosi, locuri interesante si gust de ciocolata au umplut filele unei povesti pe care nu o pot uita nici acum.

Sper ca v-a placut mica mea istorisire. Voua ce destinatie v-a ramas in suflet?

P.S: Acest articol a fost scris pentru Superblog, dar foarte mare parte a acestei povestiri este reala. Pozele, de asemenea, imi apartin.

Anunțuri

2 gânduri despre “Poveste cu gust de ciocolata belgiana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s