J.M.G – Le Clezio – Inima Arsa

Acum ceva timp, o prietena mi-a imprumutat cartea “Inima Arsa” de J.M.G Le Clezio, un volum din seria Premiul Nobel pentru Literatura, de la Editura Art. Nu m-a interesat in prima faza asta. Voiam sa citesc povestiri, poate sa si invat din stilul autorilor consacrati.

Cartea asta, insa, m-a impresionat profund. Invatata, poate, cu povestirile lui Eric-Emmanuel Schmitt, “Inima Arsa” a fost altceva, intr-un sens bun. Cunoscut pentru stilul poetic, Le Clezio pare a radiografia sentimentele umane, fragilitatea noastra, toate acele ganduri si trairi pe care le experimentam in fractiuni de secunda si, desi nu constientizam, ne schimba intrucatva. Povestirile lui nu au o intriga foarte bine trasata, dar au ceva mult mai puternic: emotie si puterea de a te transpune intr-o alta lume.

Si descrierile m-au impresionat. Cand spun descriere nu seamana cu nimic din ce am citit pana acum. E o descriere imbibata cu suflet, cu traire, cu libertate adusa tocmai din maiestria lui de a crea un univers in scris, unul ce nu se opreste la finalul paginii de hartie. Chiar daca firul actiunii nu este unul complicat, la final ramai cu o stare speciala. Povestirile lui sunt ca viata, cred eu. Nu toti avem avem parte de povesti incalcite si palpitante, dar ceea ce conteaza e cum ne transformam, ce simtim, cum simtim, cum ne schimba asta.

Cel mai mult mi-a placut “Kalima”. As spune o povestire despre traseul tragic al unei prostituate, dar nu ar cuprinde nici pe departe tot ce inseamna acea scriere. Ajunsa la ultima proza din carte, am simtit efectiv ca acele cuvinte imi mangaie sufletul, poate si pentru ca scrierile sale, spun multi, se afla la granita dintre proza si poezie.

Spre deosebire de alti autori de proza scurta, nu cred ca Le Clezio poate fi explicat in cuvinte. Trebuie sa il citesti, sa ii cunosti si sa ii simti universul si de-abia atunci te vei fi simtit mai bogat.