What a Wonderful World

hibrid2Era prima zi la volanul noii Toyota Yaris Hibrid, iar ceasul arata ora 7.00. Cand am intrat in sfarsit in acea masina ce semana mai mult cu o capsula a timpului, mi-am trecut degetele peste tapiteria din piele, i-am studiat interiorul si am observat imediat toate acele detalii care faceau diferenta. M-am gandit la lista de avantaje pe care mi-o insirase prietena mea inainte de a ma convinge ca Yaris Hibrid merita atentia mea! Dintre toate, cele mai tentante erau, fara doar si poate, economia de carburant, eficienta in traficul urban, silentiozitatea si emisiile reduse de CO2. Imi spusesem ca aveam sa fac pasul urmator daca test drive-ul se dovedea unul promitator.

M-am oprit la semafor. In fata mea rasarea soarele, in vreme ce in stanga se construia o noua cladire. Zgomotul fierastraielor si a aparatelor de sudura ajungea pana la mine si, in mod ciudat, se impletea firesc cu vocile copiilor zgomotosi care se indreptau spre scoala.

Ce imi placea la masina era ca nici nu imi dadeam seama cand comenzile mi se transformau in realitate. Pesemne ca sloganul “Plutesti, nu conduci. Redescopera lumea dintr-un hibrid” nu era doar o vorba in vant. Asa ca mi-am continuat calatoria.

Imi lasasem geamul deschis si, la un moment dat, mi s-a parut ca mirosul toamnei ajunge pana la mine. Miros de vinete coapte, adierea usoara a brizei de noiembrie, culorile copacilor ce se pregateau sa moara, pe toate le simteam prin toti porii.

Am trecut pe langa o piata micuta, de cartier. Am crezut ca visez sau ca imaginatia mea a atins cote alarmante atunci cand mi s-a parut ca ii aud pe sibieni cum isi vand marfa mai bine ca cei mai cunoscuti Sales Manageri sau cum bucurestenii incearca o tocmeala stangace cu taranii de la munte. Parca am simtit aroma branzei de capra, parfumul dovlecilor de placinta sau a gutuilor proaspat culese.

Cum inca un semafor se facuse verde am pornit, lasand in urma filmul acela pe care nu m-as fi saturat niciodata sa il vad.

Am ajuns, in sfarsit pe strada biroului meu. Doar cativa metri ma desparteau de cladirea inalta, de pe stanga. Pomi de-o parte si de alta, frunze cazute pe trotuarele nematurate si raze de toamna ce picau pe cate un petec de pamant.

Am oprit masina doar ca sa privesc mai bine imaginea aia si sa mi-o pastrez undeva in suflet. De undeva, dintr-o camera a unei case vechi au inceput sa se aude cateva acorduri care au calatorit inca o data pana la mine.

Desi Louis Armstrong canta atat de clar “What a wonderful world”, primul gand care mi-a venit in minte, probabil un vers dintr-o melodie uitata, a fost “So many angels”’.

P.S: Acest articol a fost scris pentru Superblog 2013.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s