Între lumi

Chiar daca are acelasi titlu, nu aceasta este povestirea care a castigat locul 5 in cadrul concursului „Fotografiati de Bresson”.

Aveam 20 de ani când am început să frecventez cursuri de actorie. O pasiune târzie sau doar o nebunie de-a mea, asta mi-a adus mai mulţi prieteni decât roluri sau celebritate. Sebastian şi Diana erau un cuplu simpatic, care începuseră să mă integreze în grupul lor. Întâi, mi s-au părut un pic cam ciudaţi, după care m-am obişnuit, ba chiar a început să îmi facă plăcere compania lor. Cursurile de actorie mergeau bine, profesorul mă lăuda din ce în ce mai mult, ceea ce mi-a atras admiraţia colegilor. Până într-o seară, când Sebastian şi Diana m-au luat deoparte şi mi-au transmis că au o misiune importantă pentru mine.

–         Tu eşti oarecum în between, Ruxandra! îmi spuneau ei. Ai talent, eşti frumuşică, însă nu o să pătrunzi niciodată în lumea asta a actorilor.

Era prima oară când îmi vorbeau aşa şi nu ştiam ce se întâmplă. Nu pretinsesem niciodată că îmi doresc o carieră în domeniu şi simţeam că acele cuvinte ascund, de fapt, altceva.

–         Noi, însă, avem un plan mult mai grandios pentru tine. Ce zici? Mergi pe mâna noastră?

Am primit provocarea lor ca pe o joacă. Ştiam că fac parte din familii bune, că au joburi stabile şi sunt ok ca persoane, aşa că, ce putea să mi se întâmple? A doua zi, Diana m-a dus la salon, după care am cutreierat împreună magazinele. Îmi spusese că deseară aveam o întâlnire importantă, urma să cunosc oameni care mi-ar putea schimba destinul, aşa că trebuia să arăt impecabil. Mă simţeam ca în emisiunile acelea de schimbare de look şi nici nu îmi trecea prin cap la ce se referise Diana cu adevărat.

Când am ajuns în fata vilei familia Jason, mă vedeam deja în povestea Cenuşăresei sau al oricărui basm din copilărie. Cu rochia mea lungă, de un albastru intens, cu părul blond lăsat lejer pe umeri şi cu cele câteva bijuterii modeste pe care mi le împrumutase Diana eram, îmi spuneam eu, cea mai frumoasă fată din lume.

Domnul şi doamna Jason mi-au plăcut din prima clipă. Păreau veniţi dintr-un soap-opera american, el la costum cu butoni distinşi, placaţi cu platină, ea într-o rochie de seară de culoarea liliacului asortată la cerceii mov intens, cu cristale Swarovski. Cei doi au fost gazde excepţionale. Ne-au prezentat întreaga vilă în care locuiau, dar care mie îmi semăna mai mult cu un muzeu. Diana mi-a şoptit că familia deţinea de ani buni o firmă de cadouri de lux şi un site, LuxuryGifts.ro. Dovada stăteau exemplare fine şi strălucitoare aranjate frumos în fiecare cameră a reşedinţei Jason.

Pe lângă toate acele decoraţiuni de interior ce semănau mai mult cu nişte opere de artă, cel mai mult m-a impresionat biroul. Am mângâiat lemnul masiv al mini barului în forma globului pământesc, am ascultat poveştile domnului Jason cu privire la vinurile ce se odihnau pe suportul etajat, am studiat pixul argintat, ce avea alături un păun colorat şi decorat şi el cu pietricele preţioase.

Tablourile mi-au părut, de asemenea, că spun o poveste. Fiecare cameră avea, parcă tematica ei, iar masa care ni se pregătise în living era cu adevărat una stilată.

Acolo l-am întâlnit pentru prima dată pe el. Pe Alex. Fiul cuplului Jason era un tip ceva mai diferit. Nu afişa acelaşi lux distins, dar mi s-a părut din prima clipă special. Ca înfăţişare, ca haine, ca atitudine, Alex, era altfel. Atunci m-am întrebat pentru prima dată ce caut eu în casa oamenilor ălora.

Aveam să aflu câteva ore mai târziu, când Diana îmi spunea pe nerăsuflate planul lor. Unul banal, prezentat de atâtea ori în numeroase filme hollywoodiene. Am zâmbit amar, gândindu-mă cum de nu mi-am dat şi eu seama încă din prima clipă.

Rolul meu era acela de a-l face pe Alex să se îndrăgostească de mine, să aflu toate secretele familiei şi să îi ajut pe cei doi să extragă bunurile din acea casă, a căror valoare, într-adevăr, era una considerabilă.

Am vrut să renunţ. Să revin la vechea mea viaţă monotonă, să termin facultatea şi să îmi iau un job oarecare, ca toţi ceilalţi. Apoi m-am gândit că nu l-aş mai fi văzut niciodată pe el. Pe Alex. Ştiam asta. Eram atât de diferiţi încât ar fi fost imposibil să ne întâlnim în 5 vieţi de atunci încolo. Doar că, declicul se produsese deja. Aşa că n-am putut spune nu.

Am intrat în joc. Am început să mă văd cu Alex, să îl descopăr şi să observ că familia rafinată din care făcea parte nu făcuse altceva decât să îi şlefuiască personalitatea şi caracterul. Nu mă asalta cu daruri scumpe, aşa cum se aşteptau Sebastian şi Diana.

Mi-a dăruit un singur lucru pe care acum nu îl mai am.

Un pandativ cu elemente Swarovski, turcoaz, ca ochii mei, îmi spunea el. O vreme, l-am purtat la ocaziile speciale la care îl însoţeam. A durat ceva până am simţit că s-a îndrăgostit şi el de mine. Sebastian şi Diana mă tot presau să le dau tot felul de informaţii. Le-am dat doar date false, pe cele reale le-am păstrat doar pentru mine.

Voiam să termin odată cu toată şarada aceea, dar am amânat momentul de teamă. Aşa că, încă o dată, viaţa m-a surprins înainte de a o surprinde eu pe ea. Pentru că într-o seară, pe când Sebastian şi Diana erau şi ei invitaţi la familia Jason, poliţia a venit şi ne-a luat pe toţi trei. Mai târziu am aflat că Alex suspectase ceva şi investigase mai atent cercurile în care eram implicaţi. La mine nu găsiseră nimic, însă simpla legătură cu ei doi mă învinovăţea.

Am fost luaţi ca ultimii infractori. Cumva, acela ne era şi rolul. Eu, însă, ştiam că nu făcusem nimic greşit. Alex nu m-a privit nicio secundă atunci, iar eu nu am fost în stare să îmi strig nevinovăţia.

Ieri am desenat pe o bucată de hârtie găsită la biblioteca închisorii un pandativ albastru, strălucitor. Chiar dacă acum e făcut din hârtie şi creioane colorate şi nu are nici pe departe gingăşia bijuteriei originale, e tot ce mi-a rămas de la el.

Am împachetat-o frumos şi mi-am rugat avocatul să i-o dea lui, lui Alex. Am pierdut-o din nou, dar măcar să o accepte. Voi da la schimb câteva ţigări pentru alte câteva creioane colorate şi voi desena din nou forma unei iubiri pierdute.

de Marina Rasnoveanu

P.S: Un articol scris pentru o alta etapa SuperBlog 2013, „Acasa la Luxury Gifts”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s