Scenariu eşuat

Super_Playboy_Print_SP.inddŞtiţi care e frumuseţea scenariilor? Că ţi le poţi scrie chiar tu. Da, da tu. Tu alegi de cine te îndrăgosteşti. De exemplu, de un tip trecut de 35 de ani, matur, inteligent, cu experienţă la femei şi într-ale vieţii. Apoi, scrii cu liniuţă fiecare detaliu al primei voastre întâlniri. De fapt, mai întâi îţi creezi câteva opţiuni din care să alegi. Zâmbeşti când te gândeşti că da, în cadrul scenariului ăluia tu nu alegi doar bărbatul, ci şi ziua, ora, modul în care se va desfăşura “your first date”. Şi le faci aşa, cu înflorituri, simplu şi romantic, imprevizibil sau pasional. Alegi orice variantă ţi se pare potrivită poveştii.

Te gândeşti, bineînţeles, şi la armele seducţiei. Faci abstracţie de adevăratul “tu” pentru că, oricum, ăla e un scenariu în care tu devii un fel de superwoman cu super-puteri. Aşa că te transformi într-o femeie curajoasă şi inteligentă, atrăgătoare şi îndrăzneaţă, finuţă şi feminină. Din nou, îţi creezi biletele şi îl extragi pe cel câştigător.

Ei bine, îţi pui în aplicare armele astea pe rând, treptat, atât cât filmul să nu devină un mit, ci să meargă mai departe şi să nu devină prea siropos. Îţi storci mintea şi încerci să faci povestea cât mai captivantă. Pentru că, nu-i aşa, toţi am visat în adolescenţă la povestea din spatele iubirii.

După ce armele seducţiei tale îl fac pe El să capituleze, ai nevoie de un Punct Culminant. Momentul ăla în care totul se năruie, totul pare pierdut. Iubirea ta, povestea aia pe care tu însăţi ai construit-o, ai scris-o, ai plămădit-o din mintea şi sufletul tău e pe cale să se năruie. Câteva nopţi nedormite, lacrimi de crocodil, momente intense şi ajutor divin şi, din nou, te afli în braţele iubirii din scenariul tău. Happy End.

Te visezi la Oscar cu un asemenea scenariu minunat, mulţumind pe scenă tocmai iubirii tale care te-a susţinut în demersurile către succes.

Numai că te trezeşti într-o zi şi îţi dai seama că scenariile nu există decât acolo, pe ecrane. Şi prea puţini scenarişti ajung să fie fericiţi şi mulţumiţi cu adevărat. Rupi pe rând fiecare bileţel pe care ţi l-ai creat, renegi seducţia ca instrument al iubirii. Renunţi la ideea de a fi un scenarist de succes.

Te îmbraci într-o pereche de blugi largi, o bluză lălâie şi alegi să îţi petreci şi tu o sâmbătă seara într-un club, după mult, mult timp.

Îţi laşi părul pe spate, nu te machiezi prea mult, însă îţi dai cu un pic de parfum Super Playboy. Râzi când te gândeşti că nu ar fi fost un parfum pe care să îl foloseşti în super scenariul tău, însă în viaţa reală ţi se pare cel mai potrivit.

Nimereşti o noapte de toamnă friguroasă. Atât cât să îţi amorţească un pic simţămintele şi să te facă să uiţi de scenariul tău eşuat. Pe când păşeşti pe strada pietruită, în nări simţi frigul şi o adiere subtilă a parfumului care parcă îţi dă putere să continuui.

Şi îţi dai seama că orice poveste creată pe seducţii false şi atent construite este sortită eşecului. Că naturaleţea este singura formă de seductie care contează.

Şi pleci. Şi uiţi de tot. Şi dansezi. Şi simţi. Şi trăieşti. Şi iubeşti.

un advertorial de Marina Rasnoveanu

P.S: Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013.

Anunțuri

2 gânduri despre “Scenariu eşuat

  1. Ce simplu şi frumos ai spus totul. Deşi nimic nu este cum ne imaginăm (unde, aşa cum spui, ţi le aşezi cum vrei şi iese totul cum vrei, bineînţeles cu happy end la sfârşit) însă uneori realitatea bate orice scenariu şi poate fi mult mai frumoasă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s