Jurnalul unei dimineţi de octombrie

5 octombrie 1993 hurom

“Sunt şatenă cu ochi albaştri, a treia la înălţime din clasă, dar mult mai slabă decât par la şcoală. Laurenţiu, colegul meu de bancă ar fi mirat să afle că iarna port câte două perechi de pantaloni, ceea ce mai salvează aparenţele. Nu îmi plac dulciurile, ci sucurile de fructe, deşi mama nu îmi cumpără niciodată. Zice că nu sunt sănătoase.”

Apoi, clopoţelul a sunat, învăţătoarea ne-a adunat caietele, iar eu am pornit spre casă. Acolo, scara era plină de cabluri albe. Când am intrat, tata se uita fascinat la televizor. A început să butoneze, spunându-mi că, în sfârşit, ne-a băgat şi nouă cablu. Aveam 32 de canale, dintre care vreo 5 italieneşti.

Apoi, a venit mama. Ţinea în braţe o cutie imensă şi abia mai putea să respire. A aşezat cutia pe masa din bucătărie şi ne-a chemat să descoperim împreună surpriza. În cutie era un storcător de fructe adevărat. Mare, alb, cu un abţibild colorat pe lateral. Mama mi-a spus bucuroasă că îmi va pregăti primul suc de fructe natural.

Nu am putut sta deoparte, aşa că am curăţat fructele şi le-am tăiat cubuleţe, atât cât m-am priceput. Zgomotul storcătorului era infernal, însă nu conta. Priveam fascinată pulpa de fructe şi sucul ăla limpede, ce se depusese în stratul de jos. Mi-am băut porţia de suc pe nerăsuflate.

5 octombrie 1996

Avem storcătorul ăsta de trei ani. În fiecare dimineaţă îmi primesc porţia de sănătate. Cel puţin asta spune mama, iar eu o privesc amuzată. Nu că nu aş crede-o, dar prietenul nostru zumzăitor dădea semne de ceva vreme că ne va părăsi. Partea de sus era aproape crăpată, iar mie îmi era cam teamă să îmi fac suc singură, aşa cum obişnuiam.

În dimineaţa asta, ceva tragic s-a întâmplat. Când tata a încercat să îl pornească, motorul a scos un zgomot asurzitor, urmat de o dâră de fum negru. Acum, storcătorul de fructe, atât cât a mai rămas din el, se odihneşte în aceeaşi cutie imensă de acum 3 ani. Doar că, între timp am mai crescut şi nu mi se mai pare atât de imensă.

5 octombrie 1999

Am aproape 17 ani. Credeam că adolescenţa e o perioadă ciudată doar prin prisma transformărilor şi a întrebărilor noastre. Azi, am aflat că nu e aşa. Că, uneori, viaţa te aşază în faţa unor momente dureroase, iar tu trebuie să le faci faţă, atât şi cum poţi. La doar 17 ani. Georgiana, colega mea de bancă, îmi spune mereu că viaţa e formată din “doers” şi “dreamers”. Ei bine, azi m-am hotărât să părăsesc cel puţin momentan tabăra ultimilor.

Pentru că, atunci când cineva drag nu este bine, tu trebuie să faci orice pentru a-l ajuta. Aşa că am luat toate revistele de Formula As pe care le-am cumpărat de-a lungul anilor şi am citit zeci de remedii şi reţete. Aşa am aflat că, unul dintre răspunsurile după care tânjeam, erau chiar sucurile de fructe la care renunţasem în urmă cu 3 ani.

Ne-am achiziţionat un alt storcător. Acum, în fiecare dimineaţă de luni curăţ două mere, doi morcovi, un pic de sfleclă şi câteva fire de pătrunjel şi fac cel mai sănătos suc de fructe din lume. Sper să ajute!

hurom25 octombrie 2013

Problemele au venit şi au plecat. Eu am oscilat de-a lungul timpului între tabăra celor care acţionează şi tabăra celor care visează. După achiziţii care nu erau tocmai primordiale, azi m-am gândit că e timpul să îmi fac singură un cadou. Am încercat să găsesc acel ceva ce mi-ar aduce bucurie şi mi-ar fi şi util deopotrivă.

Încă de la primele ore ale dimineţii am navigat pe un Magazin online, aşa că am găsit răspunsul corect: storcătoare de fructe. Am zâmbit când mi-am dat seama că oferta e mult mai variată decât acum 20 de ani.

Şi, cum cerinţele au crescut odată cu vârsta, nu puteam alege orice, aşa că l-am ales, cred eu, pe cel mai bun.

Storcătorul Hurom Slow Juicer, vedeta secţiunii Storcătoare cu presare la rece, nu era nici imens, nu avea nici abţibild colorat pe lateral şi sunt singură că nu scoate un zgomot infernal. În schimb, are un sistem inovator de storacere, prin presare la rece, oferind un suc consistent şi natural, cu de 6 ori mai multe vitamine şi de cel puţin 2 ori mai mult suc.

L-am comandat deja, iar acum caut reţete de sucuri diverse, întrucât aparatura asta ce seamănă mai degrabă cu o bijuterie poate stoarce orice, de la fructe până la rădacinoase.

Aşadar, până curierul va suna la uşă, eu mi-am notat deja o primă variantă: ghimbir, migdale, banane şi ananas. Dacă mai aveţi idei, să ştiţi că lista e deschisă!

P.S: Acest articol a fost scris pentru a doua etapa a concursului SuperBlog 2013, MarketOnline.ro – Viata sanatoasa la tine acasa.

Anunțuri

6 gânduri despre “Jurnalul unei dimineţi de octombrie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s