Pictorul

pictorAcum un an, pe când stăteam într-o rână, lâncezind şi gândindu-mă la ce petreceri simandicoase să mai merg, mi-a trecut prin minte să fac o schimbare. M-am întors greoi spre silueta conturată pe cearceaf. Fata aia mă privea tâmp şi gingaş în acelaşi timp, iar eu mi-am reprimat cu greu senzaţia de greaţă. Mi-am aprins ultima ţigară din viaţa aia şi i-am spus să plece. După câteva ore am plecat şi eu.

Nu m-am speriat, nu era pentru totdeauna, ci doar pentru câteva luni. Mi-am şters numerele de telefon, m-am mutat într-o amărâtă de garsonieră de la marginea Bucureştiului şi m-am înscris la un curs de pictură.

Prima lună a fost groaznic. Mâzgăleam într-o hală rece, alături de amărâţi adevăraţi ce se visau Picasso sau Van Gogh. Din fericire, pentru mine totul era o joacă. Întâi am fost în sevraj. Îmi lipseau nopţile de sex cu cele mai frumoase necunoscute şi beţiile crunte alături de aşa-zişii prieteni. Lumea nouă şi oamenii ăia noi mi se păreau urâţi.

Apoi, am trecut la portrete. Prima, a fost o bătrânică cocoşată. M-am gândit că îmi va fi imposibil să desenez toate ridurile alea dizgraţioase. Mi-a venit în ajutor, însă. Pentru fiecare mi-a vândut câte o poveste pe care o păstrez şi acum în suflet. La final, a vrut să îmi dea un măr, însă nu am acceptat, aşa că mi-a oferit doar un zâmbet ştirb.

A doua a fost o fată cam de vârsta mea, poate chiar un pic mai mare. Trebuia să pozeze nud. Primul gând a fost acela că nu prea aveam ce să pictez. De sub hainele alea anoste nu se distingea nicio formă demnă de luat în seamă. S-a dezbrăcat cu dezinvoltură şi s-a aşezat pe canapea. Nu a schiţat nici măcar un zâmbet. Doar m-a privit intens ca şi cum mi-ar fi putut ghici gândurile. De-abia atunci când i-am conturat linia sânilor mi-am dat seama că fata aia era mai frumoasă decât toate femeile cu care mă culcasem eu în viaţa de dinainte. Negrul ochilor ei mă bântuie şi acum, iar pielea ei fină poposeşte când şi când peste visele nopţilor mele.

A fost singura care m-a citit cu adevărat. A ştiu că nu sunt acolo cu adevărat. A ştiut că ea e doar un moft. La final s-a ridicat, s-a îmbrăcat şi a plecat în grabă, nu înainte de a mă privi încă o dată. De parcă mi-ar fi spus că am pângărit-o cu pensula mea. Nu am mai văzut-o niciodată.

După ea am început să pictez din ce in ce mai bine. Oamenii păreau a fi mulţumiţi de desenele mele. Olivia, o puştoaică zăpăcită care făcea mişto de mine ori de câte ori venea pe la atelier, era super mulţumită de portretele mele. Se îmbrăca groaznic, însă nu îi păsa.

Ciudat era că nici mie nu îmi mai păsa. Ba mai mult, printre hainele alea largi, culorile nepotrivite şi chipul nemachiat am regăsit-o mult mai uşor pe ea. Pe copila răzvrătită, care voia să devină arheolog. Când am auzit-o, am râs în hohote.

Nu s-a lăsat intimidată, ci mi-a povestit totul de-a fir a păr. Am încurajat-o. I-am dat chiar şi cartea mea de vizită, într-o ultimă zbatere a ego-ului trecut.

Apoi am decis să pun capăt. M-am mutat înapoi în apartamentul meu fiţos şi mi-am sunat “prietenii”. Am organizat o ieşire în Centrul Vechi. Îmi amintesc că o tipă înaltă cât un cocostârc mi-a spus mieros că i-ar plăcea să o pictez şi pe ea într-o seară. S-a dezbrăcat de cum am ajuns la mine, iar eu m-am postat în fata şevaletului ca un adevărat maestru.

Am privit-o timp de 5 minute. Am căutat. Am vrut să găsesc. Ar fi fost suprema dovada că locul meu era acolo.

M-am uitat în jur. Aş fi vrut să regăsesc hala mare şi rece. Am închis ochii preţ de o secundă. Pentru prima oară m-am rugat. M-am rugat să deschid ochii şi în faţa ochilor să găsesc o bătrânică ştirbă, o adolescentă rebelă sau cea mai frumoasă fată pe care o văzusem vreodată.

o poveste de Marina Rasnoveanu

Anunțuri

Un gând despre “Pictorul

  1. Da, se pare că muza se poate ascunde sub măști negândite.Dintre toate mi-a plăcut bătrânica, a cărei riduri spuneau atât de multe, apoi fata fără nicio formă care spunea deasemenea o poveste, poveste frumuseții oricărei femei, sau poate a femeii dincolo de haine si farduri.
    Revenind la muză, se pare că nu poate sta fără tine.E atat de frumos ceea ce scrii!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s