Ghicitoare cu suspans

poza1Era iulie si arsita pusese stapanire pe oras. Ma intorsesem de la lucru toropita de caldura si imi facusem rapid o limonada. Leneveam pe fotoliul din balcon in timp ce priveam strada aglomerata. Si totusi. Parca nici claxoane nu se mai auzeau, nici scrasnet de roti de masina sau strigate furioase. Soferii erau si ei amortiti. Era clar. Am inchis ochii pentru o secunda si mi-am inchipuit cum un cataclism avea sa ne loveasca. Asta era de fapt explicatia pentru caldura aia insuportabila. Radiatii si explozii solare, apropierea a nu stiu cator planete si asa mai departe. Am conchis ca am dreptul sa raman acolo, lenevind si alungandu-mi toate gandurile bine intentionate pentru ca, in definitiv, vara aia avea sa imi fie ultima.

Scenariul meu apocaliptic fu interupt, insa, de sonerie. M-am strambat un pic si m-am ridicat de-abia atunci cand am remarcat ca sunetul ala nu voia sa taca. Am deschis si am ramas uitandu-ma tamp la zidul din fata mea. Nu era nimeni. Carevasazica vreun copil obraznic isi cotropea plictiseala cu mine. Cand sa inchid, insa vad jos o cutie alba, cu o funda pe ea. Recunosc, mi s-a parut chicioasa. Ziua mea trecuse de mult, asa ca, pentru o clipa, scenariul apocaliptic a revenit din nou, gandindu-ma de asta data la vreo bomba pusa de vreun fost iubit uitat. Sunt curajoasa din fire, mai ales cand nu sunt si altii prin preajma, asa ca am ridicat cutia, am inchis usa si m-am asezat pe pat, cu acea cutie drept in fata.

Cu un gest rapid am ridicat capacul si am inceput sa rad necontrolat. In cutie statea frumos asezat un costum de baie, iar langa un biletel pe care scria “Ghici unde plecam maine?”. Pentru prima data mi-am inlaturat brusc gandurile apocalitice si am incercat sa o sun pe Dana, prietena mea cea mai buna. Cu siguranta era la mijloc, doar era scrisul ei. Bineinteles, Dana avea telefonul inchis semn ca voia sa iau acel joc foarte in serios. Am ridicat costumul de baie si am pipait incet materialul. Era Jolidon, ceea ce m-a facut sa visez deja la cum mi-ar sta cu el.

Am revenit la ghicitoare. Costumul meu de baie era alb, asa ca nu aveam prea multe indicii. L-am probat si am vazut ca imi vine foarte bine, m-am uitat pe eticheta, nu am gasit nicio informatie in plus, dupa care i-am admirat formele atent taiate. Costumul era dintr-o singura piesa, insa in dreptul abdomenului pielea mea deja un pic bronzata se ivea elegant si misterios prin doua taieturi atent trasate. M-am mai plimbat un pic in fata oglinzii si am decretat ca da, cu ajutorul costumului aluia eu sunt deja gata de plecare. Cu toate astea, inca nu aflasem destinatia.

Tocmai atunci, parca ghicindu-mi gandurile, soneria se auzi din nou.

Uitand complet ca sunt inpoza2 costum de baie, am dat sa deschid, crezand ca in prag o voi vedea pe Dana. Dar n-a fost sa fie asa, fiindca in usa statea Ionut, baietelul vecinei de la parter. Ramasese cu gura cascata, privind uimit corpul meu proaspat venit de pe vreo plaja indepartata. N-am fost suficient de inspirata sa ma retrag pentru a ma acoperi repede, si asta pentru ca in mana am recunoscut o a doua cutie misterioasa. Fara niciun cuvant, am insfacat cutia, am inchis usa zicand printre dinti “Merci”.

Amuzata de situatie am deschis cea de-a doua cutie, asteptand, bineinteles, un alt indiciu. Ei bine o alta cutie, un alt costum de baie. De asta data, albastru deschis, intocmai ca ochii mei sau ca marea involburata, sau ca cerul senin, sau ca umbrelutele sub care te poti feri de arsita sau bea un cocktail alaturi de un Brad Pitt de Elvetia (asa poreclisem noi un tip de la strand, super frumos, care ne spusese intr-o engleza stricata ca e din Elvetia). In fine, daca primul costum imi placea, pot spune ca ma topeam dupa al doilea. Langa acesta, statea negresit, un al doilea biletel “Ghici unde plecam maine?”, iar de data asta scrisul era al Mirunei, o alta prietena.

M-am imbracat in cel de-al doilea costum pentru un plus de inspiratie, dupa care am inceput sa pun cap la cap indiciile: costum alb, dintr-o singura bucata, costum albastru format din doua bucati, ambele Jolidon, ambele la fel de perfecte, cum spunea Miruna ori de cate ori era innebunita dupa ceva.

Habar nu aveam. Cu toate astea, eu intrasem deja in atmosfera de sarbatoare. In costupoza3m de baie fiind, atentie, format din doua piese, ma plimbam prin casa ingandurata, mai ieseam si pe balcon sa mai iau aer, cand in sfarsit suna din nou la usa. Am fost convinsa ca sunt fetele, asa ca am deschis si am rasuflat usurata cand am vazut ca da, intr-adevar, ele ma asteptau in prag. Dar…cu o alta cutie in brate.

Dupa ce le-am mustruluit bine de tot, am luat cutia, ne-am asezat pe pat, iar ele m-au indemnat sa deschid. In timpul asta Dana imi scosese deja geamantanul si imi umbla atenta printre rochitele, fustele si pantalonii de vara parand ca si ea, la fel ca si mine, era nerabdatoare sa plecam.

–         Atentie, dupa ce vezi interiorul acestei cutii nu mai exista cale de intoarcere. Trebuie sa ghicesti!

Am incuviintat si am luat capacul intr-un sfarsit. Am zambit si am luat cel de-al treilea costum, m-am dus la oglinda si l-am pus pe langa mine. Ei bine, dintre toate trei, cu siguranta aveam sa il aleg pe cel din urma!

Era cel mai frumos costum de baie pe care il vazusem. Dintr-o singura bucata, materialul pe care il cautam de atata timp, costumul meu de baie alb cu albastru avea imprimat intr-un coltisor steagul Greciei.

P.S: Acest articol a fost scris pentru etapa Jolidon a concursului Spring Superblog 2013

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s