Istoria hazardului

Costa BravaCitesc de o saptamana o carte noua. Nu am ales-o eu, ci mi-a fost data in dar. Imi mananca noptile si putinul timp liber pe care il am peste zi. Actiunea se petrece in Costa Brava, o regiune de coasta din nord-estul Cataloniei, la nord de Barcelona. Personajul principal a ajuns aici vrand sa scape de toti si toate. Asa, pur si simplu. Intr-o zi, a ajuns intr-o agentie si si-a comandat o vacanta. Fata de acolo l-a privit cu ochi mirati si albastri si, bineinteles, l-a intrebat ce destinatie.

–          “Unde vreti dumneavoastra, domnisoara, m-ati fascinat prea tare acum incat sa mai pot fi in stare sa aleg eu insumi o indepartata tara!” a spus personajul si s-a pricopsit cu o vacanta aproape de Barcelona.

A plecat de la agentie cu capul patrat. Pesemne ca sarmana fata s-o fi gandit ca e cadou pentru ea sau ca ii va fi partenera in calatorie. I-a povestit cum Salvador Dali si Pablo Picasso ar fi preferat privelistile albastre-verzui din Costa Brava pentru creatiile lor pline de culoare, forme si petece din alte lumi. Nu a uitat sa-i spuna nici de calatoria cu trenul, de doar 30 de minute pana in Barcelona, asadar putea considera ca e chiar o vacanta in Barcelona. In fine, pana la urma barbatul din cartea mea avea sa isi petreaca urmatoarele doua saptamani in Costa Brava.

Ajunge acolo si da startul aventurilor, si isi porneste si reportofonul. Ieri am aflat din carte ca barbatul este scriitor, dar suferise o deceptie in dragoste asa ca simtea nevoia unor subiecte noi si indepartate. Tot ieri am zambit amar. Unde mai vezi in zilele noastre un barbat care sa mai sufere din dragoste si care sa isi si comande o vacanta ca remediu pentru asta?! Insa am continuat sa citesc.

Si asta pentru ca Nicolas, personajul meu, ajunsese la Manastirea Sant Pere de Rodes, o manastire despre care se spune ca ar fi fost ctitorita de calugarii care purtau cu ei moastele Sfantului Petru si ale altor sfinti. Inca nu stiu daca Nicolas este catolic, ortodox sau ateu, insa intrucatva ii place aceasta manastire. In paginile citite ieri a dat peste un calugar care parea ca ii stie misiunea pe acele meleaguri.

In a doua zi, Nicolas ia trenul pana in Barcelona si viziteaza Parc Quel al lui Gaudi si La Rambla, partea veche a orasului Barcelona.

Apoi, Nicolas ajunge la farul Sant Sebastia, undeva intre Calella de Palafrugell si Llafranc. M-a mirat prima oara alegerea lui, insa pe tot parcursul drumului prin padure, catre far, Nicolas a vorbit singur. De fapt, s-a inregistrat. Asa am aflat si motivul pentru care se despartise de logodnica lui de o viata. Nu, nu il inselase, ci pur si simplu iubirea murise. M-au zdruncinat acele cuvinte pe care Nicolas le rostea cu fiesice pas urcat aproape de far:

“Draga mea Juliette, te rog sa nu plangi si sa nu incerci sa ma intorci din drum. Zambetele noastre si dansul nostru impreuna au luat sfarsit. Stii bine ca de mult nu ne-am mai spus vorbe dragi asa cum faceam inainte, de mult nu ne-am mai tinut in brate dupa nopti de dragoste si pare o viata de cand nu ne-am mai privit in ochi pentra ne spune Te iubesc. Acum, mai avem o sansa. Tu, eu, amandoi. Separat. Mai avem o sansa sa nu ne aliniem si noi sufletelor care ratacesc pierdute prin viata. Sunt sigur ca cineva te va iubi de o mie de ori mai mult si sunt sigur ca si pe mine altcineva ma va primi in inima sa. Sa nu plangi, te rog! Sa te gandesti la ce mi-ai zis acum 10 ani. Ca nu ai putea niciodata sa nu te casatoresti din dragoste. Ei bine, eu te dezleg.”

Dupa care Nicolas a ajuns in varful dealului, a inchis reportofonul si a admirat privelistea. Sunt sigura ca atunci si-a aruncat ramasitele iubirii acolo, printre cerul nesfarsit si apa vindecatoare.

Am sperat in sine-mi ca Nicolas sa intalneasca pe cineva in vacanta asta. Imi devenise simpatic. Un barbat care paraseste pentru ca simte si nu pentru ca o alta se agatase de el cu disperare. Aproape ca am fost sigura ca si Juliette avea sa ii respecte dorinta.

Pe nepusa masa, Nicolas pleaca din nou in Barcelona, pana in Port Vell, unde zaboveste cateva ceasuri.

In ultima seara din vacanta  Nicolas mi se parea la fel de abatut. A ales sa si-o petreaca in centrul vechi al orasului Girona, un oras cu stradute inguste si castele medievale.

Si-a comandat o Sangria si si-a invitat alaturi doar gandurile ce nu ii dadeau pace. Langa el s-a asezat, insa, o tanara.

S-au privit un minut, uimiti amandoi, dupa care ochii li s-au umezit amanduroa. S-au luat de mana, iar Nicolas a incercat sa ii spuna ceva, dar ea l-a oprit.

–          Am primit scrisoarea ta acum doua zile. Sora mea mi-a citit-o la telefon.

Nicolas a incercat din nou sa vorbeasca.

–          Te dezleg si eu si iti multumesc ca mi-ai fost alaturi. Hazardul ne-a adus aici, pe amandoi, insa poate doar pentru un ultim bun ramas.

S-au privit indelung, ea i-a mangaiat parul, el i-a sarutat podul palmei, dupa care Juliette a disparut.

Si asa s-a terminat cartea. Pe langa decizia demna a lui si a ei, mi-a ramas in suflet vacanta aia oferita parca de hazard. M-am visat si eu intr-o calatorie in Barcelona. Asa ca am facut precum personajul meu din carte.

Am pasit intr-un punct al agentiei de turism Paralela 45 si am comandat un bilet la Charterul Costa Brava din Bucuresti. Fata de acolo mi-a zambit complice si m-a intrebat daca nu cumva vreau sa plec cu charterul din Cluj, existand si aceasta posibilitate. Am refuzat, dupa care a am observat ca fata are tot ochii albastri si, pentru o clipa, m-am intrebat daca nu sunt cumva la camera ascunsa.

Cert este ca, dupa doua zile ma aflam si eu in drum spre o destinatie de vis. Si, chiar daca tot fata de la agentie imi daduse o groaza de sfaturi, eu stiam ca am in geanta cel mai de pret ghid: “Istoria Hazardului”.

P.S: Acest articol este scris pentru concursul Spring Superblog 2013, etapa Paralela 45.

Anunțuri

2 gânduri despre “Istoria hazardului

  1. Ar trebui sa ne luam mai des inima in dinti si sa facem ceva care sa ne scoata din rutina si sa ne aduca fericirea 😉 Am o curiozitate. „Istoria hazardului” exista sau e o carte inventata de tine? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s